Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în satul Lampsac din Frigia (unul din districtele Asiei Mici). Părinţii lui au fost creştini şi l-au crescut cu dragoste de Hristos.
Cu toate că era un copil simplu, care păştea gâştele părinţilor săi, pentru cuminţenia şi smerenia lui, încă din tinereţe Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării bolilor. Odată, Trifon a salvat întreaga sa comunitate de la foamete, oprind cu puterea rugăciunii, invazia lăcustelor care devorau culturile şi grânele oamenilor. Sf. Trifon a devenit faimos odată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244). Pe atunci avea doar 17 ani. Fiind chemat de la îndeletnicirea sa, numai cand a ajuns în apropierea fetei bolnave, diavolul a ieşit prin simpla prezenţă a sfântului. Se spune ca atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui putere îi vindeca.
Când la tronul imperial a ajuns împăratul Deciu (249-251), acesta a început o persecuţie puternica împotriva creştinilor. Cineva l-a pârât comandantului Aquilin pe Sf. Trifon, spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credinţa în Hristos şi că pe mulţi i-a botezat. Curând sfântul a fost arestat şi interogat, timp în care şi-a apărat cu putere credinţa sa. Pentru mărturisirea sa, sfântul a fost supus unor chinuri îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi pus să meargă pe jos cu picioarele goale în vreme de iarnă. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare.
În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Mucenicul s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale. El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250.
Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsac. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.
În Rusia, Sf. Trifon este considerat sfântul ocrotitor al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată Ţarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare, iar îngrijitorul şoimului, pe numele său, Trifon Patrikeiev a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Acesta i-a dat termen trei zile să-i găsească şoimul , iar dacă nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea dar fără rezultat.
În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat sfântului patron al său, Sf. Mucenic Trifon, chemându-l în ajutor. În vis a văzut un tânăr pe un cal alb care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: "Ia pasărea pierdută şi o du ţarului şi nu te mai necăji." Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit pasărea stând pe un brad. A luat-o, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeiev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică cu hramul Sf. Trifon în Moscova. De aceea în multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe braţ.
În Biserica Ortodoxă Rusă sfântul este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei.
Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Mucenic Trifon socotindu-l ocrotitorul holdelor, viilor, livezilor (tuturor culturilor agricole) şi în ziua prăznuirii sale, la 1 februarie, credincioşii se adună cu evlavie în biserici sau în afara lor, pentru a se ruga Bunului Dumnezeu „Cel minunat întru sfinţii Săi” şi a cere mijlocirea Sf. Trifon. Se obişnuieşte să se săvârşească slujba sfinţirii celei mici a apei însoţită de rostirea rugăciunii speciale alcătuită de Sf. Trifon. Molitfelnicul prevede ca atunci când chiar există astfel de probleme să se săvârşească mai întâi Sf. Liturghie.
Facem precizarea că rugăciunea respectivă („ Vă blestem pe voi, fiare de multe feluri, viermi, omizi, gândaci, lăcuste, şoareci...”) nu-l arată pe sfântul ca pe unul ce urăşte aceste făpturi ale lui Dumnezeu, ci el rosteşte aceste cuvinte aspre asupra lor când ele strică „holda, via, grădina, pomii roditori, etc.”, îndemnându-le: „duceţi-vă în munţii cei pustii, în copacii neroditori în care Dumnezeu v-a dăruit vouă hrana cea de toate zilele!”, iar noi rostim, de asemenea, rugăciunea pentru a fi ocrotiţi, prin mijlocirea sfântului, de eventualii dăunători ai culturilor agricole, deci o rostim, doar preventiv.
Pr. Ceobanu Petru
