Biserica Ortodoxă sărbătorește pe 27 iulie, în fiecare an, pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon- un sfânt taumaturg și grabnic ajutător al celor bolnavi, care- i cer prin rugăciune fierbinte vindecare de tot felul de suferințe.
Sfântul Pantelimon s- a născut în anul 284, în Nicomidia, pe vremea împărăratului Maximian(286- 305) și a fost numit Pantoleon(cel în toate puternic ca un leu). A rămas orfan de foarte tînăr, mama sa Evula murind la puțini ani după nașterea sa. A fost inițiat în medicină de renumitul medic Eufrosin, medicul împăratului, și a devenit foarte priceput. În acelaș timp cunoaște tainele dreptei credințe de la preotul Ermolae, de la care primește și botezul, devenind astfel Pantelimon(cel cu totul milostiv).
Cu toate că avea tot ceea ce ar putea spera un om în lumea aceasta (familie înstărită, educație înaltă, perspectivă de carieră strălucită), totuși sufletul său râvnea după altceva. Sufletul său nobil, plin de bunătate dorea mai mult decât atât.
Slujea pe oameni necondiționat, însă dorea să aducă alinare și ușurare sufletească și mai ales să ajute la mântuirea celorlalți. El își exercita știința ca pe o misiune, fiind văzut noaptea cercetând casele celor bolnavi și săraci, ca un înger. Avea în vedere omul întreg: suflet și trup. Și- a împărțit averea la săraci și bolnavi. Și- a atras ura colegilor săi doctori care nu înțelegeau modul lui de a vedea lucrurile.
Remarcându- i calitățile sale deosebite și cunoașterea medicală desăvîrșită, împăratul intenționa să îl numească pe tânărul Pantelimon medicul său personal. După ce a vindecat un orb, împăratul i- a cerut să renunțe la credința creștină. Pentru că a refuzat a fost judecat și condamnat la grele chinuri. Pe toate le- a îndurat cu bărbăție, curaj și nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. În cele din urmă a fost decapitat, în loc de sânge din trupul său curgând lapte.
Sf. Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor creștini. Ce frumos ar fi dacă ar privi la calitățile lui medicii de astăzi, asistentele și tot personalul medical.
Ce l- a adus pe Sf. Pantelimon la mucenicie?
Credința și dragostea față de Dumnezeu, precum și invidia și ura confraților săi.
Învățăm din pilda vieții Sfântului Pantelimon că orice meserie trebuie să aibă la bază o vocație. Astfel munca poate fi convertită duhovnicește, întru harul lui Dumnezeu, în trăire autentică, ortodoxă. Orice muncă se poate înduhovnici. Pentru asta este importantă nașterea și creșterea într- o familie creștină. Așa crește omul bun, profesorul bun, avocatul bun, preotul bun, medicul bun. Această bunătate nu este altceva decât reflectarea sfințeniei. Omul ar trebui să țintească spre aceasta, cum spunea părintele Efrem de la Vatoped: „Dacă ești brutar, să fii un brutar sfânt, dacă ești profesor, să fii un profesor sfânt” și am adauga „dacă ești medic, să fii un medic sfânt”.
Deasemenea, părintele Teofil Părăian spunea: „ Nu suntem doctori, nu suntem tămăduitori, dar putem fi alinători de suferință cu putere omenească, așa o putem face și noi. Și dacă facem cele la măsurile noastre, face și Dumnzeuprin ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastră. Și atunci, iată că suntem și noi pe calea Sf. Mare Mucenic Pantelimon.” Amin!
Pr. Petru Ceobanu
