Preasfinţia Voastră,
Preacuvioase Părinte Consilier Dionisie, mult îndurerat,
Preacucernice Părinte Protopop,
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Mult îndurerată tanti Veronica şi întreaga familie,
Întristaţi credincioşi,
Se împlinesc anul acesta şaisprezece ani de când Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, pe atunci Exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, însoţit de părintele Dionisie, de părintele protopop, înconjurat de un numeros sobor de slujitori, aşeza piatra de temelie pentru biserica noastră.
Preasfinţia Voastră, după aproape şaisprezece ani reveniţi în parohia noastră, nu ca să ne bucurăm de bucuria aceasta, ci să mângâiaţi inima îndurerată a părintelui Dionisie, a mamei Veronica, a celorlalţi copii, a întregii familii, dar şi a noastră a tuturor la despărţirea de nenea Iordache. Tată, soţ, bunic, prieten, dar şi vrednic credincios al parohiei noastre. Un om cu o energie extraordinară, în pofida vârstei de aproape 69 de ani. Un on de un optimism sănătos, izvorât dintr-o credinţă curată, autentică. Credinţa lui primită în familie, a fost hrănită mai apoi şi a rodit în lucrarea de paracliser, omul cel mai apropiat fizic şi sufleteşte de preot, în cei peste 20 de ani adunaţi, înainte de pensionare la parohia Storeşti şi apoi aici, în parohia noastră.
Atâţia ani a slujit pe Dumnezeu şi biserica cu multă dăruire, cu jertfelnicie, era cel care venea primul şi pleca ultimul de la biserică.
El care s-a îngrijit atâta timp să cheme prin glasul clopotelor pe credincioşi la întâlnirea cu Dumnezeu în casa Sa, care a anunţat plecarea spre veşnicie a atâtor suflete, a primit acum chemare la marea întâlnire cu Hristos Domnul, Împăratul Slavei.
Dovada cea mai concretă a faptului că şi-a împlinit cu prisosinţă datoria pe acest pământ, dimpreună cu tanti Veronica, o reprezintă realizarea lor cea mai importantă de care au fost şi sunt tare bucuroşi, copiii lor.
Părintele Dionisie- consilier coordonator şi ostenitor important în cadrul Patriarhiei Române. E de prisos să vă mai spun ceva despre preacuvioşia sa. Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh, rostit de Părintele Vicar, a subliniat importanta activitate a părintelui. Apoi, prezenţa Preasfinţitului şi a atâtor slujitori e grăitoare, deasemenea.
Ionuţ, cel de-al doilea copil, subofiţer în Armata Română, prezent în numeroase misiuni în teatre de operaţiuni în Afganistan, de unde, după cum el însuşi mărturiseşte, „numai rugăciunile părinţilor şi ale părintelui Dionisie m-au ţinut în viaţă”. Mai ales după nefericitul accident din care a supraveţiut întreg, deşi fusese grav rănit şi în condiţiile în care mulţi dintre colegii dânsului au murit atunci.
Petronela- cel de-al treilea copil şi singura fată, rămasă lângă părinţi să le fie sprijin şi mângâiere la bătrâneţe, soţie devotată, mamă a doi copii minunaţi şi mai ales credincioasă exemplară a parohiei noastre.
Prin plecarea lui nenea Iordache ne lipsim de mult bine şi de mult ajutor. Multă vreme îl vom aştepta să ne aducă prescurile pentru proscomidie în fiecare sâmbătă seara sau în ajun de sărbătoare, iar dimineaţa să intre discret şi smerit, cu multă bunăcuviinţă în Sf. Altar, să ne ajute la sfintele slujbe. Fără îndoială îi vom simţi lipsa.
Ne mângâiem cu gândul plin de nădejde că pentru viaţa lui cuminte, curată, pentru osteneala cu care şi-a înmulţit talanţii de la Dumnezeu, îl va primi Stăpânul în lumina şi bucuria Împărăţiei Sale, zicându-i: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, peste multe te voi pune. Intră în bucuria Domnului tău.” Amin.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Şendreni, 5 aprilie 2021
Pr. Paroh. Petru Ceobanu
